a story..

...e un subiect pe care pana acum nu am indraznit, sau poate pe care nu am vrut sa-l ating, dar a fost primul la care m-am gandit, si primul care a reusit sa ma puna pe ganduri, sa ma sensibilizeze intr-un fel sau altul, nu stiu, a fost un moment destul de marcant pentru mine, fiind doar un copil care credea pe-atunci ca totul este roz in viata, ca totul se rezuma doar la ce ne dorim, la lucruri frumoase, dar aceasta intamplare m-a facut brusc sa realizez ca in viata unui om exista si urcusuri, dar mai ales si coborasuri.
Si acum imi aduc aminte cat de fericita eram, eram plina de energie, nimeni si nimic nu ma putea intrista, zburdam prin casa, mai spargeam cate-un pahar, o farfurie, si nu intelegeam de ce este asa de liniste, era pentru prima data cand imi doaream sa fiu certata, sau pedepsita, mi se parea foarte ciudat faptul ca tatal meu, mai ales nu incearca macar sa imi capteze atentia cu observatiile sale obisnuite care ma amuzau, fiind aceleasi aproape in fiecare zi.
Intrand in camera mamei mele, mi-am dat seama ca ceva se intamplase, ca tata nu era acasa, desi era destul de tarziu. Totusi, m-am gandit ca poate este la serviciu si intarzie, era o noapte rece, dar linistita, m-am dus la geam crezand ca-l voi vedea atunci cand va ajunge acasa, sa pot sa-l srtang in brate si sa-i spun ca mi-a fost dor de el, insa am stat lipita de sticla geamului inghetat cateva ore si am asteptat, insa pe aleea din fata blocului nu se zarea nimic, insa se auzeau pasi, ca si cum cineva voia sa intre in camera, era mama. Ea a venit, m-a imbratisat si mi-a explicat, bineinteles pe intelesul unui copil de 5 ani, care nu prea stie ce se petrece cu adevarat, ca tatal meu a plecat undeva, intr-un loc mult mai frumos, unde intr-o zi ne vom revedea si vom avea ocazia sa povestim, sa ne jucam si sa ne simtim bine pe veci...